Castle – 4×02 – Heroes & Villains (Review)

Uite ca supereroi nu avusesem pana acum in Castle! Si chiar ma mir cum de nu ne-am dat seama ca lipsesc din peisaj. Plus ca avem suficient de multe referinte la Kick-Ass si Spiderman incat orice consumator de benzi desenate sa se poata declara pe deplin satisfacut.
Si din fericire nici macar autorul crimei nu e usor de anticipat.
Cazul in sine il face pe Castle sa fie si mai entuziast decat de obicei – cata vreme Beckett e… cum sa-i zic… cel putin uimita: pe o alee intunecata si sinistra un individ costumat in super erou salveaza o tipa ucigandu-l pe agresorul acesteia. Mai precis il taie pur si simplu in doua. De-a lungul trupului. Cu o sabie – moment propice pentru Castle sa faca o rapida referire la Games of Thornes. Mica, dar exista.
Si, ca de obicei in Castle, dupa ce aflam ca victima a fost un escroc a carui moarte era anticipata de toti (inclusiv de propria-i mama) incepe dansul printre suspecti. Si printre reviste/personaje de benzi desenate. Mi-a placut mult cum a punctat Castle elementele costumului pe la diverse alte personaje si a alcatuit profilul psihologic al ucigasului – si, mai ales, figura capitanului care asista la demonstratie. Imi place din ce in ce mai mult de tanti Iron Gates…
Ma asteptam ca in poveste sa fie amestecat si proprietarul magazinului de benzi desenate. Insa niciodata lucrurile nu sunt chiar asa de simple cum ar putea sa fie iar toate incurcaturile si rasturnarile de situatie sunt de-a dreptul incantatoare, mentinand treaza atentia telespectatorului. Ba de vina e personajul acela a la Kick-Ass, ba ziaristul a la Clark Kent, ba politista a la Dirty Harry… Ha! Iar adevaratul criminal are si un nume predestinat: Tony the Butcher. Hihihihi
Pe plan personal in schimb situatia nu e chiar asa de vesela: Alexis va pleca la colegiu. Da, stiam asta, insa nu ca va fi chiar atat de repede. In ianuarie. Of. Si daca motivatia ei a la Twillight de a-l urma pe Ashley ma cam deprima, in schimb sunt incantata sa descopar si alte fatete ale personalitatii ei – nu e chiar atat de inteleapta precum credeam si are porniri tipice de adolescenta – si macar un pic se comporta si ea asa cum se asteapta toata lumea sa se comporte la 17-18 ani.
Mai aflam si ca Beckett isi consuma energia practicand intens yoga – alegere inteleapta comparative cu ce a ales politista aka Lone Vengeance, nu? Bine, politista nu il are pe Castle pe post de inger pazitor. Da, exista acolo ziaristul acela insa relatia dintre cei doi e… ummm… un pic diferita… M-a distrat figura lui Beckett cand i-a vazut pe cei doi sarutandu-se in lift.
Foarte interesanta paralela intre cele doua: amandoua au pierdut pe cineva drag si amandoua au puterea sa faca ceva. Cata vreme Beckett ramane in limita legii si chiar isi incetineste cercetarile politista adopta atitudinea de super erou si incearca sa faca drepatte pe cont propriu… I’m not like You ii spune convinsa Beckett desi se vede clar ca inca mai sufera si cumva o si intelege…
In concluzie am avut un episod usor si plin de umor ce a facut tranzitia de la momentele dramatice din debutul sezonului si a fixat si coordonatele modului viitor de actiune al lui Beckett in cazul mamei.
Saptamana viitoare vom avea Head Case, un episod ce are un promo interesant.